Bazele Sindromului May Thurner

venei iliace, cheag sânge, formare cheagurilor, vasului sânge, cheagului sânge, cheagurilor sânge

Sindromul Thurner sau sindromul de compresie a venei iliace apare atunci când artera iliacă comună dreaptă traversează vena iliacă comună stângă, comprimându-l între arteră și coloanei vertebrale. Această schimbare a anatomiei crește șansa de a dezvolta o tromboză venoasă profundă (DVT).

Simptomele sindromului May Thurner

Toți oamenii cu sindromul May Thurner nu vor avea simptome secundare comprimării venei iliace comune stângi.

Uneori, este descoperit accidental când imagistica (în special scanarea CT sau RMN) este efectuată din alte motive. De cele mai multe ori este descoperită în timpul procesului de DVT al piciorului stâng. Simptomele pot include dureri și / sau umflături. Sindromul May Thurner apare mai frecvent la femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani.

Creșterea riscului de formare a cheagurilor de sânge

Comprimarea venei liac obișnuite din stânga provoacă iritarea / rănirea vasului de sânge, ducând la îngroșarea peretelui vasului de sânge. Această îngroșare a peretelui vasului de sânge provoacă pătrunderea sângelui (numită și stază), ceea ce crește riscul de formare a cheagurilor. Acest factor de risc combinat cu alți factori de risc pentru formarea cheagurilor, cum ar fi contracepția hormonală (contraceptive hormonale) sau incapacitatea prelungită de a merge după operație, poate crește și mai mult acest risc.

Diagnosticarea

Diagnosticarea sindromului Thurner poate fi dificil în funcție de localizarea vaselor de sânge.

Majoritatea cheagurilor de sânge din brațe și picioare pot fi ușor observate la ultrasunetele Doppler, dar vasele de sânge ale pelvisului nu sunt.

Sindromul Thurner poate fi considerat cauza cauzată de un cheag de sânge neprovocat (fără cauză cunoscută, cum ar fi traumatismele sau infecția) la nivelul piciorului stâng, mai ales dacă în piciorul stâng au fost mai mult de un cheag.

Diagnosticul necesită, în general, imagistică mai specifică a vaselor de sânge pelvine, cum ar fi venografia CT (CAT) sau venografia cu rezonanță magnetică (RMN a venelor). Ecografia intravasculară (ultrasunete în vasul sanguin) poate fi foarte utilă în vizualizarea compresiei venei iliace comune stângi.

Dupa descoperirea sindromului May Thurner, majoritatea expertilor ar recomanda o treabă în căutarea altor factori de risc pentru formarea cheagurilor. Aceasta se numește adesea o operație hipercoagulabilă.

Opțiuni de tratament

Dacă este prezent cheag de sânge, este necesar tratamentul cu anticoagulant. Din păcate, tratamentul pe termen lung cu anticoagulare (diluanți ai sângelui, cum ar fi heparina, enoxaparina sau warfarina) nu este suficient pentru a preveni formarea de cheaguri. Tratamentul cu medicamente de tip "clot buster" cum ar fi activatorul de plasminogen tisular (tPA) sau trombectomia (îndepărtarea mecanică a cheagului) sunt adesea necesare în momentul diagnosticării. Aceste proceduri sunt susceptibile de a fi efectuate de un radiolog interventionist sau de un chirurg vascular.

Tratarea cheagului de sânge este doar o parte a tratamentului. Îndepărtarea cheagului de sânge nu va trata problema subiacentă a venei iliace obișnuite din stânga care este comprimată, punându-i un risc ridicat de formare a cheagurilor.

Pentru a preveni formarea unui cheag de sânge, poate fi plasat un stent, o plasă de sârmă mică, pentru a menține vena deschisă. Aceste tratamente (tPA, trombectomie, plasarea unui stent) pot apărea în același timp cu ultrasunetele intravasculare care permit confirmarea diagnosticului și tratamentul definitiv.

În perioada imediat următoare (până la 3-6 luni) după plasarea stentului, tratamentul anticoagulant va continua, dar nu poate fi necesar pe termen lung.

Like this post? Please share to your friends: