Ochii și sarcoidoza

care afectează

Sarcoidoza este o boală care poate afecta multe organe diferite ale corpului, dar afectează mai ales plămânii. Boala cauzează formarea de mici mase de țesuturi de țesut, numite granuloame, care conduc la organe deteriorate sau defectuoase în organism. Boala apare de obicei la adulți cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani.

Unii pacienți cu sarcoidoză se plâng de oboseală sau oboseală, febră frecventă, scădere ponderală și un sentiment general de sănătate, deși unii pacienți nu au simptome deloc. Simptomele variază foarte mult, în funcție de organul care afectează sarcoidoza. Deși sarcoidoza afectează cel mai adesea plămânii, ganglionii limfatici și ficatul, poate provoca și probleme cu splina, creierul, nervii, inima, glandele lacrimogene, glandele salivare, sinusurile, oasele și articulațiile.

Ce despre ochi?

Oriunde, de la 25 la 50% dintre pacienții cu sarcoidoză prezintă simptome care afectează ochii. Mulți dintre acești pacienți se plâng de arsură, mâncărime, roșeață, ochi uscați și, uneori, ochi apoși. Unii pacienți prezintă o vedere încețoșată și se pot plânge de sensibilitate la lumina soarelui. Pacienții cu sarcoidoză au, de asemenea, mici proeminențe galben pal pe ochi.

Problema cea mai gravă a ochilor pe care pacienții cu sarcozidoză se pot confrunta este o afecțiune numită uveită. Uveita este o inflamație a uvei sau a membranelor bogate în sânge în ochi. Uvea se află în centrul ochiului, între sclera și retină. În uveită, celulele albe din sânge se grăbesc în fața ochiului, făcând ochiul foarte lipicios.

Această lipire poate determina ca structurile interne, cum ar fi irisul și lentilele, să rămână împreună, uneori rezultând o creștere a presiunii ochiului. Pacienții se pot plânge de durere în ochi, precum și de roșeață și sensibilitate ușoară până la extremă. Deși rare, orbirea poate să apară dacă uveita este lăsată netratată.

Dacă sunteți diagnosticat cu sarcoidoză, se recomandă examinarea completă a ochiului de către un optometrist sau oftalmolog în primii câțiva ani după diagnosticare și apoi după cum se recomandă.

Like this post? Please share to your friends: