Sindromul antebratului compartimentului

mușchilor antebrațului, sindromul compartimentului, aderenței sunt

  • Râhături și tulpini
  • Fracturi și oase rupte
  • Osteoporoza
  • Fizioterapie
  • Chirurgie ortopedică
  • Umăr și cot
  • Hip și genunchi
  • Mână și încheietura mâinii
  • Picior, picior și gleznă
  • Dispozitive de asistență și ortezică
  • Medicamente și injecții
  • Ortopedie pediatrică
  • Există numeroase probleme și condiții ortopedice neobișnuite care apar rareori, cu excepția unor anumite sporturi. Un prejudiciu special se numește sindromul compartamentului antebrațului. Sindromul compartimentului antebratului este aproape nemaiauzit la majoritatea oamenilor, dar se poate întâmpla în unele sporturi, mai ales în sportivii de echipaj și motocros. Sindromul compartimentului

    Sindromul compartimentului este o afecțiune neobișnuită care apare când se formează prea multă presiune în jurul unui mușchi, limitând circulația la țesutul muscular.

    Sindromul compartamentului poate apărea fie ca un traumatism acut (traumă) sau ca un prejudiciu excesiv (adesea în timpul sportului). Sindromul compartimentului acut este o urgență care necesită intervenții chirurgicale urgente. Creșterea rapidă a presiunii în jurul mușchiului poate provoca leziuni musculare permanente dacă nu este rezolvată urgent prin eliberarea chirurgicală a țesutului strans în jurul mușchiului.

    Mult mai frecvente, este sindromul compartimentului indus de exerciții fizice, numit și sindromul de comportament cronic, care apare în timpul exercițiilor fizice. Sindromul comparat indus de exercițiul fizic determină creșterea progresivă a durerii în mușchiul afectat, care limitează în cele din urmă participarea la exerciții fizice continue. Mecanii specifici pot fi afectați de sindromul compartimentului indus de efort. La riderii și motocrosii, utilizarea repetitivă a mușchilor antebrațului poate provoca acest tip de sindrom compartiment. Sindromul compartimentului antebratului a fost, de asemenea, rar raportat în literatura medicală la alte tipuri de sportivi, inclusiv un paddler de caiac, un pitcher de baseball și un înotător de elită.

    Simptomele sindromului compartamentului antebratului

    Simptomele comune ale sindromului compartamentului antebrațului includ:

    Durere în antebraț

    • Umflare / etanșeitate a mușchilor antebrațului
    • Îmbunătățirea disconfortului cu odihna
    • Amorțeală și furnicături la antebraț și mână
    • Cel mai adesea antebraț indus de efort sindromul compartimentului produce simptome foarte previzibile.

    Aceasta înseamnă că majoritatea sportivilor știu cât timp pot participa la activitatea lor și de obicei simt că simptomele lor se rezolvă rapid odată cu odihna.

    Testul utilizat pentru a confirma diagnosticul de sindrom compartiment este măsurarea presiunii în mușchi în timpul unei activități intense de efort. Când testez sportivii, îi însoțesc adesea la mașina de pescuit sau la rezervor, permiteți-i să-și exercite o intensitate ridicată până când durerea are loc. Un monitor de presiune (în formă de ac) este introdus în mușchi. Măsurarea presiunii este comparată cu presiunea de repaus a mușchiului pentru a determina dacă creșterea presiunii este prea mare.

    Alte teste, cum ar fi raze X, RMN sau teste de conducere nervoasă, pot fi efectuate dacă există o cauză a cauzei problemei, totuși aceste teste sunt aproape întotdeauna normale la pacienții cu sindromul compartamentului.

    Tratamentul sindromului compartimentului

    Majoritatea sportivilor încep cu tratamente simple pentru sindromul compartimentului lor. În cazul sindromului compartimentului antenei, cel mai bun tratament este adesea reglarea aderenței vâslei sau a aderenței motocicletei pentru a schimba stresul asupra mușchilor antebrațului. Mulți sportivi consideră că aceste modificări aderenței sunt suficiente pentru a le permite să continue să participe la sportul lor.

    Ajustarea presiunii de prindere poate fi de asemenea utilă, deși mulți sportivi îl consideră greu, mai ales în timpul activității de mare intensitate.

    Când ajustările aderenței sunt insuficiente, iar testul de presiune al compartimentului verifică diagnosticul presiunilor ridicate ale compartimentelor cu activitate de efort, se poate lua în considerare o procedură chirurgicală numită eliberare a compartimentului. Procedura este simplă și presupune efectuarea unei incizii asupra mușchiului și tăierea țesutului strâns (numit fascia) care acoperă mușchiul. Eliberarea fasciculului va permite mușchilor să se extindă și să se umfle fără a crește presiunea.

    Like this post? Please share to your friends: