Tahipneea este termenul medical pentru o creștere a ratei de respirație (respirație). Rata respiratorie normală este între 12 și 20 pentru adulți. Orice peste 20 respirații pe minut se numește tahipnee.
Functia de tahipnee
De asemenea, cunoscut sub numele de respiratie rapida, tahipneea este frecventa la persoanele care au emfizem, fie pentru ca nu primesc suficient oxigen, fie ca incearca sa "explodeze" excesul de dioxid de carbon (un produs de metabolism) construite în sângele lor din cauza unei expulzări inadecvate a aerului inhalat. Cu alte cuvinte, tahipneea la persoanele cu BPOC este de obicei cauzată fie de un nivel prea scăzut al oxigenului (presiune parțială a oxigenului sau pO2), care stimulează respirația rapidă, superficială sau prea ridicată de un nivel de dioxid de carbon În plus față de BPOC fiind responsabilă de un nivel scăzut de oxigen sau de un nivel ridicat de dioxid de carbon, există și alte mecanisme prin care persoanele cu BPCO pot dezvolta tahipnee. De exemplu, febra legată de infecțiile pulmonare poate provoca tahipnee. Insuficiența cardiacă, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, precum și anemia pot, de asemenea, să contribuie la respirația rapidă, la fel ca anxietatea asociată cu dispneea – fiind anxios pentru a obține o respirație bună și ao elibera.
Tahipnea vs. alți termeni corelați cu respirația
Aceasta poate ajuta la definirea câtorva termeni pentru a înțelege mai bine tahipneea. În timp ce tahipnea se referă la respirația superficială superficială,
hiperpneea
reprezintă o respirație atât rapidă cât și profundă și apare în timpul unui exercițiu moderat. Dispneea se referă la senzația de dificultăți de respirație. Cu dispnee, rata de respirație poate fi rapidă, lentă sau normală, iar adâncimea respirației poate fi superficială, adâncă sau normală.
Hiperventilarea este o respirație profundă rapidă, dar spre deosebire de hiperpneea, ea nu are o funcție fiziologică în organism.
De fapt, echilibrul acido-bazic în organism este mai rău. Tahipneea ca simptom al bolii obstructive cronice cronice (COPD)
Tahipneea este comună cu toate formele de BPOC și, împreună cu dispneea, este un simptom comun al exacerbărilor BPOC. Formele de BPOC în care tahipneea este frecventă includ bronșita cronică, emfizemul și bronhiectazia.
Tachypneea fiziologică vs. patologică
O diferență foarte importantă de observat cu tahipneea în BPOC este dacă este sau nu fiziologic sau patologic. Acestea sunt cuvinte mari, dar conceptul este ușor de înțeles. Fiziologia înseamnă că tahipneea are un scop. Astfel, prin respirații rapide, corpul corectează alte anomalii. În acest caz, este important să se trateze cauza care stă la baza, tratarea numai a tahipneei ar putea fi dăunătoare.
În contrast, tahipneea patologică apare atunci când o persoană dezvoltă respirație rapidă, superficială care poate fi dăunătoare corpului.
Tratamentul tahipneei
Tratamentul tahipneei cu BPOC depinde de tratarea cauzei care stă la baza tulburării și dacă aceasta este fiziologică sau patologică. Terapia poate include inhalatoare, cum ar fi bronhodilatatoare, pentru a deschide căile respiratorii, permițând oxigenului să ajungă mai bine la alveole și dioxidul de carbon să fie mai ușor expirat.
Steroizii pot reduce inflamația în căile respiratorii, ajutând și la ambele aceste procese. Dacă medicamentele singure nu reușesc să restabilească nivelurile de oxigen la normal în organism, poate fi necesară terapia cu oxigen.
Tahipneea cu BPOC se poate datora și infecțiilor. Infecțiile pulmonare pot provoca febră, care la rândul ei cauzează tahipnee fiziologic. Terapia pentru aceasta ar fi tratarea infecției, mai degrabă decât direct abordarea tahipneei.
Dacă tahipneea este patologică – cu alte cuvinte, dacă respirația superficială superficială nu funcționează pentru a restabili nivelele de oxigen / dioxid de carbon și echilibrul acido-bazic al corpului – atunci tratamentul care vizează în mod specific tahipneea poate fi încercat.
Un exemplu ar fi hiperventilarea datorată anxietății. În loc să îmbunătățească nivelurile de oxigen / dioxid de carbon și echilibrul acido-bazic al sângelui, hiperventilația poate face mai rău. În acest caz, tratarea anxietății, de exemplu, cu respirație relaxantă, imagistică ghidată sau meditație, poate fi cel mai bun tratament. Anxietatea este foarte frecventă la persoanele cu BPOC, ceea ce poate contribui în continuare la anomalii cauzate de boala pulmonară.
