O comunicare bună la medic (sau dentist sau spital) este esențială. Recunoscând acest lucru, autorii Actului american cu dizabilități (ADA) au inclus limbajul specific privind accesul la comunicații pentru persoanele surde și greu de auz. Chiar și așa, au existat numeroase cazuri de eșec (sau refuz total) al instituțiilor medicale de a furniza interpreți în limbajul semnelor.
Acest subiect ma afectat personal. Din cauza comunicării ineficiente, aproape că am pierdut un dinte bun la extragere, deoarece medicul meu dentist nu a comunicat în mod adecvat. Am fost în scaunul chirurgului orală când mi-a aruncat o privire mai aproape de radiațiile mele, am sunat la cabinetul dentistului și am determinat că nu am nevoie de dintele extras.
Titlul III din ADA
Titlul III din ADA se referă la accesul la locurile de cazare publice. Subcapitolul III – Locuințe și servicii publice operate de entități private, secțiunea 12181, Definiții, spune că următoarele exemple de entități private sunt considerate locuri publice:
(F) o spălătorie, o curățătorie chimică, o bancă, o frizerie, serviciu de reparare a pantofilor, sală de înmormântare, stație de benzină, birou de contabil sau avocat, farmacie, birou de asigurări, birou profesional al unui furnizor de servicii medicale, spital, sau alte servicii de înființare;
În plus, interpretarea Departamentului de Justiție al Titlului III prevede că:
Locurile de cazare publice includ … birourile medicilor, spitale, …
Aceeași interpretare spune că locurile de cazare trebuie să "Furnizeze ajutoare auxiliare atunci când este necesar pentru a asigura o comunicare eficientă, ar rezulta o povară excesivă sau o modificare fundamentală. " (Modificarea fundamentală înseamnă că aceasta ar avea un impact substanțial asupra afacerii. De exemplu, un medic nu va mai putea să ofere asistență medicală).
Când este necesar un interpret?
Un "ajutor auxiliar", așa cum este definit de ADA, înseamnă "interpreți calificați sau alte metode eficiente de a furniza materiale disponibile pe cale ferată pentru persoanele cu deficiențe de auz". Metodele alternative înseamnă tehnici precum scrierea înainte și înapoi pe hârtie sau utilizarea mijloacelor de comunicare computerizate. Deci, când este necesar un interpret? Această întrebare este cel mai bine răspuns de Departamentul de Justiție al ADA Technical Assistance Manual.
Manualul de asistență tehnică ADA, răspunde la întrebarea "Cine decide ce tip de ajutor auxiliar ar trebui să fie furnizat?" afirmând că locul de cazare public, de ex. cabinetul medicului, ajunge să facă "decizia finală" cu privire la ce metodologie să folosească,
atâta timp cât metoda aleasă duce la o comunicare eficientă . Pot exista dezacord cu privire la ceea ce constituie o comunicare eficientă. Manualul de asistență tehnică prevede:Medicul trebuie să aibă posibilitatea să se consulte cu pacientul și să facă o evaluare independentă a tipului de ajutor auxiliar, dacă este necesar, pentru a asigura o comunicare eficientă. Dacă pacientul consideră că decizia medicului nu va conduce la o comunicare eficientă, atunci pacientul poate contesta această decizie sub titlul III prin inițierea unui litigiu sau depunerea unei plângeri la Departamentul de Justiție …
Manualul de Asistență Tehnică are exemple specifice când un interpret este necesară în cazul în care un interpret nu este necesar. Suplimentul din 1994 la Manualul de asistență tehnică citează două exemple. În primul exemplu, o persoană surdă merge la medic pentru o verificare de rutină; notele și gesturile sunt considerate acceptabile. În cel de-al doilea exemplu, aceeași persoană surdă a avut un accident vascular cerebral și are nevoie de o examinare mai amănunțită; un interpret este considerat necesar, deoarece comunicarea este mai profundă.
Obținerea medicilor, stomatologilor, spitalelor să se conformeze
O barieră în calea obținerii interpreților este prevederea "povară excesivă".
Pentru a combate acest lucru, Asociația Națională a surzilor (NAD) are o fișă online, care spune persoanelor surde să notifice furnizorii de servicii medicale înainte de numiri, că au nevoie de un interpret. În plus, acesta prevede că furnizorul de servicii medicale trebuie să plătească pentru interpret, chiar dacă costul interpretului este mai mare decât costul vizitei. În partea de jos a fișei, există legături cu cazurile în care a fost implicat Centrul de Drept și Advocacy din cadrul ADN. O fișă cu informații despre NAD mai vechi, Întrebări și răspunsuri pentru furnizorii de servicii de sănătate, are alte informații importante, cum ar fi faptul că costul unui interpret pentru medic poate fi acoperit de un credit fiscal.
Cazurile mediate de interpreți
Departamentul de Justiție are un program ADA de mediere, în care părțile negociază o soluție reciproc acceptabilă. Aceste exemple sumare ale cazurilor mediate care implică interpreți în instituțiile medicale au fost prezentate pe pagina programului ADA de mediere:
Un medic care a refuzat să plătească un interpret a fost de acord să angajeze interpreți.
- Un alt doctor a fost de acord să plătească pentru interpreți și să mențină o listă de interpreți calificați care să le apeleze.
- Cazurile ADA care implică interpreți
Departamentul de Justiție publică un buletin informativ online, știrile despre drepturile persoanelor cu dizabilități, care conține exemple de cazuri care implică medici, stomatologi și spitale. Mai jos sunt prezentate exemple sumarizate. În unele dintre cazurile de spitalizare, pacienții cu auz sau surd au fost în camera de urgență atunci când au avut nevoie, dar nu au primit interpreți și / sau nu au avut interpreți în timpul șederii în spital.
Pacienților surzi frecvent au fost administrați medicamente și proceduri fără a înțelege ce se întâmpla sau membrii familiei au fost forțați să se roage în roluri inadecvate ca interpreți ad-hoc.
august 2007: Un spital din Rhode Island sa stabilit și este de acord să ofere interpreți.
- Iunie 2007: Un spital din Virginia sa stabilit și este de acord să furnizeze interpreți pentru membrii familiei surzi ai pacienților auditivi.
- decembrie 2006: Un spital din Louisiana sa stabilit și este de acord să ofere interpreților pacienți cu surzi.
- Octombrie 2006: O spital din Florida sa stabilit și a fost de acord să ofere interpreți.
- august 2006: Un spital din Maryland, care deja folosea interpretarea video, a fost de acord să ofere servicii de interpretare video mai eficiente.
- Iunie 2006: Opt cazuri:
- Un birou stomatologic din Indiana a fost de acord să ofere interpreților proceduri complexe.
- Un doctor din Minnesota a fost de acord să ofere interpreți.
- Un doctor din Georgia a fost de acord să ofere interpreți.
- Un doctor din zona rurală din Nevada a fost de acord să ofere interpreți.
- Un medic din Florida a fost de acord să ofere interpreți.
- Un doctor din Michigan a fost de acord să furnizeze interpreți în loc să solicite pacientului surd să folosească un membru al familiei.
- Un medic dentist din Nevada a fost de acord să ofere o comunicare eficientă.
- Un specialist medical din Illinois a fost de acord să ofere interpreți.
- februarie 2006: Un spital din Delaware a fost de acord să ofere interpreți. Pacientul nu a avut nici un interpret nici în camera de gardă, nici pe durata șederii sale.
- septembrie 2005: Un spital din Washington, DC a fost de acord să ofere un interpret sau o altă comunicare eficientă.
- decembrie 2004: Trei cazuri:
- Un spital din Maryland a fost de acord să ofere interpreți.
- În Tennessee, trei medici au convenit să ofere interpreți pentru același client surd.
- Un medic dentist din Iowa a fost de acord să ofere interpreți.
