Hepatita C este o boală infecțioasă care afectează ficatul, care este transmis de virusul hepatitei C (HCV) și este una dintre principalele cauze de spitalizare și deces în rândul persoanelor cu HIV.
Asociația Americană pentru Studiul Bolilor Ficatului (AASLD) afirmă că hepatita virală – care include hepatita A, B și C – este astăzi principala cauză a decesului la nivel mondial, cu pierderea vieții peste cea a SIDA, a tuberculozei și malarie.
În prezent nu există vaccinuri pentru hepatita C.
Coinfecția HIV / HCV
Prevalența raportată a coinfecției HIV / VHC tinde să varieze în funcție de studiu, dar cercetările sugerează că rata infecției cu VHC în rândul persoanelor cu HIV este de 30% în SUA și Europa. La nivel global, povara HIV / VHC este de aproximativ 4-5 milioane de persoane, sau între 10-15% din populația HIV.
Utilizatorii de droguri injectabile (UDI) au cel mai mare risc pentru coinfecția HIV / HCV, prevalența variind de la 82% la 93%. Prin contrast, coinfecția prin transmisie sexuală este de aproximativ 9%.
În timp ce bărbații care fac sex cu bărbați (MSM) nu au în mod inerent un risc crescut de infecție cu VHC, riscul poate crește până la 23% în MSM cu comportamente cu risc ridicat – cum ar fi mai mulți parteneri sexuali, sau chiar împărtășirea medicamentelor luate nazal sau anală.
Persoanele coinfectate au în general mai multe sarcini virale HCV decât omologii lor monoinfectați, rezultând o progresie accelerată la fibroză, ciroză și carcinom hepatocelular (cel mai frecvent tip de cancer de ficat).
În plus, persoanele coinfectate au un risc de trei ori mai mare de hepatotoxicitate asociată antiretrovirale (toxicitate hepatică) decât cele cu HIV în monoterapie.
Aceste cifre demonstrează necesitatea unei mai bune identificări a VHC în rândul persoanelor cu HIV, precum și tratamente mai eficiente fie pentru infecția cu HCV clară, fie, cel puțin, pentru progresul lent al bolii.
Când să începeți tratamentul
Când să începeți HCV poate fi o problemă complicată. În general, tratamentul cu VHC este indicat la persoanele cu anomalii hepatice asociate cu HCV. În prezent, Departamentul de Sănătate și Servicii Umane din SUA (DHHS) recomandă începerea tratamentului cu HCV la persoanele coinfectate care prezintă fibroză semnificativă și prezintă un risc mai mare pentru dezvoltarea cirozei.
Datorită potențialului semnificativ de efecte secundare – alături de faptul că tratamentul nu garantează în întregime clearance-ul VHC – decizia de a trata se bazează în mare măsură pe pregătirea pacienților, precum și pe evaluarea indicatorilor de prognostic pentru succesul tratamentului (de exemplu, genotipul VHC, Încărcătura virală HCV).
Totuși, este important să rețineți că medicamentele HCV care se perfecționează tot mai mult reduc rapid barierele în calea tratamentului, beneficiile terapiei depășind cu mult consecințele potențiale. DHT recomandă în plus utilizarea terapiei combinate antiretrovirală (ART) la toți pacienții coinfectați, indiferent de numărul de CD4, care sa dovedit a încetini progresia bolii asociate VHC. Mai mult decât atât:
Pentru persoanele cu număr scăzut de CD4 (sub 200 celule / ml), tratamentul cu VHC trebuie întârziat până când CD4 crește. Selectarea medicamentelor antiretrovirale este în totalitate contingentă de interacțiunile medicamentoase-medicamentoase potențiale, precum și de toxicitatea care se suprapune. (Principala preocupare este că unele dintre medicamentele utilizate în tratamentul VHC sunt metabolizate în aceleași căi ca și unele antiretrovirale, reducând eficacitatea medicamentului atât în timpul creșterii riscului de efecte secundare.)
- Pentru persoanele care au deja ART, trebuie luată în considerare revizuirea tratamentului pentru a minimiza efectele secundare posibile, beneficiile schimbării din nou depășind preocupările legate de dezvoltarea potențială a rezistenței la medicamente împotriva HIV.
- Pentru indivizii netratați cu număr de CD4 peste 500 celule / ml, clinicienii pot alege să amâne ART până la finalizarea tratamentului cu VHC.
- Privire de ansamblu asupra opțiunilor de medicație pentru HCV
Catedra de bază a tratamentului cu VHC a fost mult timp combinația de interferon alfa pegilat (sau PEG-IFN) și ribavirină. PEG-IFN este o combinație de trei antivirale care provoacă celulele pentru a produce o cantitate mare de enzime capabile să omoare atât virusul cât și celulele gazdă infectate.
Ribavirina, un alt agent antiviral, interferează cu metabolismul ARN necesar replicării virale.
Antivirale noi cu acțiune directă (DAA) sunt din ce în ce mai capabile să trateze o varietate de genotipuri de hepatită C fără utilizarea PEG-INF și, în multe cazuri, ribavirină. Procedând astfel, efectele secundare asociate cu terapia VHC sunt mult reduse, ca și durata tratamentului.
Printre DAA-urile aprobate în prezent, utilizate în tratamentul infecției cronice de hepatită C (prin ordinul aprobării FDA):
Medicament
| aprobat pentru | Prescris cu | Dozare | Durată | Epclusa (sofosbuvir + velpatasvir) |
| genotipuri 1, 2, 3, 4, 5 și 6 cu cele fără ciroză | ribavirină în cazurile de ciroză decompensată și fără ribavirină în toate celelalte cazuri | un comprimat zilnic, cu sau fără alimente | 12-16 săptămâni | Zepatier (elbasvir + grazoprevir) |
| genotipurile 1 și 4 cu sau fără ciroză | ribavirină sau fără ribavirină, în funcție de genotip și istoricul tratamentului | un comprimat zilnic, cu sau fără alimente | 12-16 săptămâni | Daklinza (daclatasvir) |
| genotipuri 3 fără ciroză | Sovaldi (sofosbuvir) | un comprimat zilnic cu alimente | 12 săptămâni | Tehnivie (ombitasvir + paritaprevir + ritonavir) |
| genotipuri 4 fără ciroză | ribavirină | două comprimate zilnic cu alimente | 12 săptămâni | Viekira Pak (ombitasvir + paritaprevir + ritonavir, co – ambalate cu dasabuvir) |
| genotipuri 1 cu sau fără ciroză | ribavirină sau administrate pe cont propriu, acolo unde este indicat | două comprimate de ombitasvir + paritaprevir + ritonavir administrat o dată pe zi cu alimente, plus un comprimat de dasabuvir administrat de două ori pe zi cu alimente | 12- 24 săptămâni | Harvoni (sofosbuvir + ledipasvir) |
| genotipul 1 cu sau fără ciroză | administrat singur | un comprimat zilnic, cu sau fără alimente | 12-24 săptămâni | Sovaldi (sofosbuvir) |
| genotipurile 1, 2, 3 și 4 cu ciroză , inclusiv cei cu ciroză sau hepatocelulară (HCC) | peginterferon + ribavirină, ribavirină singură sau Olysio (simeprevir) cu sau fără ribavirină, acolo unde este indicat | un comprimat zilnic, cu sau fără alimente | 12-24 săptămâni | Olysio (simeprevir) |
| genotipul 1 cu sau fără ciroză | peginterferon + ribavirină sau Sovaldi (sofosbuvir), acolo unde este indicat | o capsulă zilnic cu alimente | 24-48 săptămâni | Efecte secundare frecvente |
Una dintre principalele preocupări legate de tratarea HIV / HC Coinfecția V este efectele secundare potențiale care pot apărea ca rezultat al terapiei. În timp ce introducerea de medicamente de generație nouă a transformat tratamentul infecției cu VHC, nu există subaproplarea provocărilor cu care se confruntă unii pacienți.
Pentru persoanele care încep terapia pentru prima dată, cele mai frecvente efecte secundare ale terapiei VHC (care apar în cel puțin 5% din cazuri) sunt:
Epplează: oboseală, cefalee
- Zepatier: oboseală, cefalee, greață
- Daklinza: , greață, diaree
- Tehnivie: slăbiciune fizică, oboseală, greață, insomnie
- Viekira Pak: oboseală, greață, mâncărimea pielii, reacție cutanată, insomnie, slăbiciune, oboseală
- Harvoni: oboseală, dureri de cap
- Sovaldi + PEG / INF + ribavirină: , insomnie, greață, cefalee, anemie
- Sovaldi + ribavirină: oboseală, cefalee
- Olysio + PEG / INF + ribavirină: erupție trecătoare pe piele, greață, dureri musculare, dificultăți de respirație
- În timp ce multe dintre reacțiile adverse sunt tranzitorii, o săptămână sau două de inițiere, unele simptome pot fi prelungite și pronunțate (în special în terapiile pe bază de PEG / INF). Discutați cu medicul dumneavoastră imediat dacă simptomele sunt legate și / sau persistente.
Înainte de începerea terapiei cu HCV
Înțelegerea și anticiparea posibilelor efecte secundare sunt esențiale pentru individualizarea terapiei și atingerea obiectivelor optime de tratament. Peste sarcina, schemele de dozare și modificările dietetice (adică creșterea consumului de grăsimi pentru cei cu diete cu conținut scăzut de grăsimi) sunt doar câteva din problemele care trebuie abordate pentru a asigura o mai bună pregătire a pacienților.
Si in timp ce selectia de droguri poate fi considerata cheia succesului tratamentului, tot asa, este si adeziunea la droguri. Se referă nu numai la rezultate mai bune, dar în multe cazuri reduce incidența și severitatea efectelor secundare. Aderența suboptimală este, de fapt, la fel de mult un factor pentru probabilitatea eșecului tratamentului ca și evenimentele adverse de tratament.
Transplantul hepatic ○ Ciroza datorată infecției cronice cu VHC este un indicator principal pentru transplanturile de ficat în S.U.A., Europa și Japonia, deși virusul este recunoscut că apare în aproximativ 70% dintre beneficiarii transplantului în decurs de trei ani. În plus, infecția grefei în sine poate determina între 10-30% dintre pacienți să dezvolte ciroză în decurs de cinci ani.
La persoanele care necesită un transplant de ficat, inițierea tratamentului triplu HCV poate reduce semnificativ riscul de pierdere a grefei cu aproximativ 30%. ◊ În ciuda riscurilor asociative, este important de remarcat faptul că rata de supraviețuire a pacienților este comparabilă cu toate celelalte indicații pentru transplanturile hepatice – cu rate postoperatorii de supraviețuire între 68% și 84% în primii cinci ani.
Medicamentele HCV de ultima generatie pot duce probabil la aceste rezultate, in timp ce distrug nivelul ridicat al efectelor secundare asociate cu tratamentul.
Technivie
